Lecție de istorie Partea 1

⚔️ "Ce vom face dacă vom fi atacați în #Dobrogea..?" Aceasta era întrebarea (fără răspuns) de pe buzele primului ministru Ion I.C. Brătianu și ale ministrului de externe Take Ionescu în momentul intrării României în Primul Război Mondial.

Potrivit convenției militare cu Antanta și planului de campanie întocmit de Statul Major Român (denumit și "Ipoteza Z"), trei sferturi din totalul forțelor operative erau destinate pentru frontul de nord-vest, pe frontiera Carpaților, în timp ce pe frontul de sud, care se întindea de la Orșova până la Marea Neagră, îi erau destinate doar un sfert din totalul efectivelor operative...

Potrivit aceleiași convenții militare însă, cu opt zile înainte de ziua stabilită pentru mobilizarea generală în România, adică duminică 27 august, Aliații se angajaseră să pornească ofensiva pe frontul din Grecia, la Salonic, condusă de generalul francez Maurice Sarrail.

Scopul era unul simplu: să-i facă pe bulgari să ducă luptele departe de granița cu România, evitând astfel deschiderea unui nou front la sud de Dunăre. Însă telegraful se încăpățâna să tacă. Ministrul Educației (și viitor prim-ministru) I.G. Duca nota cu îngrijorare în acele zile, înainte de intrarea României în război:

"Când colo, în locul unei ofensive a lui Sarrail, o ofensivă a bulgarilor. Ciudat, a doua zi, tot atac cu bulgarii. Succese bulgare. A treia zi, iar atac cu bulgarii, iar succese bulgare, niciun semn de ofensivă pe frontul aliat din Salonic. Ce însemna aceasta? Eram de două ori îngrijorați. Îngrijorați, fiindcă nu se îndeplinea o stipulațiune formală a convențiunii militare, îngrijorați fiindcă părea că Sarrail nu e în stare să înainteze, că bulgarii au superioritate asupra lui? Să fi fost oare amăgiți și de două ori amăgiți? Bănuiala devenea chinuitoare. Aliații, chemați, răspunseră <a fost o mică întârziere, o întârziere neprevăzută, dar așteptați. Sarrail pornește mâine.> Și așa azi, așa mâine, ne apropiam de 14 august (pe stil vechi, 27 august astăzi)."

Vorba aceea: Aliații considerau făgăduielile de viță nobilă, dar respectarea lor de neam prost. Temerile românești începeau să încolțească...

Între timp, la declararea mobilizării, în Dobrogea s-au înfiinţat un mare număr de unităţi de rezervă, în care au fost încadrate toate persoanele cu obligaţii militare. Numărul exact al acestora este imposibil de aflat, deoarece arhivele constănţene au fost distruse în timpul ocupaţiei străine. Însă din listele întocmite ulterior, cu ocazia punerii în aplicare a reformei agrare, se poate estima că în judeţul Constanţa au fost mobilizate 11.790 de persoane.

Starea de euforie a dobrogenilor privind intrarea în războiul pentru reîntregirea neamului este rememorată plastic de sublocotenentul Ioan N. Dinu din Regimentul 39 Infanterie, care istorisea după război: „La ora 11 noaptea este veselie mare în bivuac. Ne servim de lanterne pentru luminarea lui. Uralele sunt nesfârşite. Se desfăşoară drapelul, iar în jurul lui s-a încins o horă mare în care s-a prins toată lumea”. Din toți acești viteji, mai mult de 25% vor fi uciși sau răniți grav în timpul luptelor...

Între timp, la Sofia, deja începuseră presiunile la adresa guvernului bulgar: ofițerii germani și austro-ungari începeau să își strângă bagajele, amenințând și blestemând gazdele lor; presa berlineză și austriacă le ține isonul, anunțând represalii. Primul ministru bulgar Radoslavov declara la acel moment, unui ziar maghiar: "Relațiile noastre cu România sunt mai mult decât corecte, leale și de bună vecinătate; ele sunt sigure. Nicio neînțelegere nu ne desparte."

Situația în teren se înrăutățește însă, iar în Dobrogea, incidentele de la graniță se înmulțesc. În puterea nopții, comunele Conac - Cuiugiuc (astăzi sat Podslon) și Balagea (astăzi sat Stojer) sunt ocupate de trupele bulgare, la ordinul generalului bulgar Toșev, comandanrul Armatei a III-a bulgare. În fotografia de mai jos, vedem trupele noastre din Dobrogea cum se pregătesc să plece spre linia frontului...

Colonelul Stan Poetaș, ofițer de excepție a Armatei Române, comandă escadroanelor de sub comanda lui Romulus Scărișoreanu să contraatace și să alunge trupele bulgare..ceea ce se și întâmplă. Și încă nu ne declaraseră război.. Vom continua și în zilele ce urmează să povestim despre aceste zile de început ale Primului Război Mondial în Dobrogea, pagini puțin știute de cei mai mulți dintre noi...

https://share.google/images/WKamBHhRz5bZe64a