(Un pic de divertis în plin sezon electoral. Așa cum am zis și în ultimul articol, acest mit n-o să fie important sau menționat doar în "Cașalotenii de la etajul 5" sau în "Aventurile Măuricii din Paștani", dar și de celelalte așa-zise proiecte pe care le mai am (și de care nu știu când o să mă apuc/continui sau dacă WarEra le va vedea vreodată, dar asta va deveni o problemă pentru viitorul îndepărtat). Momentan, este o povestioară care n-o să aibă un efect GIGANTIC asupra universului pe care deja îl cunoașteți, ci doar ca un simplu adaos. Acum că am terminat cu acest preambul, e timpul ca prima legendă să fie spusă)
A fost odată la domnie un mare rege, care știa așa de bine tipurile de buzdugane și paloșe, încât acesta nu avea nevoie de călău. Însă el nu era însurat și voia să aibă un fiu, pentru a-i da tronul. Vestea a umblat în lung și în lat, până când apare un doctor englez cu dorința de a-l vedea. ZIua următoare, regele află de doctor și își pune slujitorul să-l aducă la tronul său, englezul fiind însoțit de un tergiman. Medicul vine cu un blid plin de semințe, el spunând că sunt fermecate. Conducătorul era uimit de soluția acestuia, el neputând să înțeleagă cum un om de știință îi propune ca mod de rezolvare niște semințe magice. Însă acesta voia să afle cum a descoperit de aceste boabe și cum să le planteze. Englezul îi explică despre originea acestora și modul de plantare, însă tergimanul era gelos pe domnia sa și i-a tradus greșit. Bărbatul care stătea pe scaunul regal, încă bulvrsat de spusele medicinistului, îl amenință. Dacă din acele semințe nu va apărea viitoarea lui soșie, atunci acesta o să aibă gura cusută. Peste câteva zile, domnitorul se duce în grădina regală și pune semințele la înrădăcinat. Săptămânile trec una după alta, planta tot creștea, ea ajungând să facă flori în formă de mână, însă de atunci n-a mai crescut. Tergimanul se uita cu un zâmbet mare pe buze la stăpânul său cum se mânia. A trecut p lună, ș idoctorul revine la palat, ca să vadă dacă a apărut în regat o nouă regină. Însă, acesta este văzut de omul fără soție, având un ac și niște ață și se trezește apucat de gât și cum își pierde ușor puterea de a vorbi. Când a terminat de săvârșit pedeapsa, se întâlnește cu traducătorul și îi oferă acestuia coroana și tronul, deoarece regele crede că este imposibil de a face un fiu. Traducătorul imediat acceptă și a condus țara timp de o perioadă lungă, denumind florile de la enlgez Mâna Maicii Domnului
P. S. : Acest text e de ceva vreme scris de mine (cred că are vreo 4 ani) și, vai, se vede. Inițial l-am scris pentru o temă la română, unde trebuia să folosesc niște cuvinte subliniate dintr-un text (ex: tergiman), dar după ce l-am terminat, am prins un drag de el, mai ales ideea lui și că măcar eveam elemente ușor grotești, cum erau basmele originale ale fraților Grimm, dar nu l-am mai citit de mult. Cred că într-o zi o să revin la acest mit, să-l dezvolt, să-i pun niște dialog, niște detalii, din astea, dar momentan cred că e semi-decent să-l las așa. În fine, ne vom redea în curând cu prima postare a Măuricii de pe Facebook (apropo, vă mai întreb o a două oară, doriți overview la "Cașalotenii de la etajul 5", așa cum l-am descris în articolul precedent, și dacă da, să-mi spuneți ce ați mai vrea să știți despre această serie.)
Până atunci, la revedere, la o floare de nu-mă-uita!