Hey english speaker! If you want english translation please like, subscribe and tip and I will do it soon!
Salutare, sunt Daniel2836, fost președinte al României pe War Era, cu un mandat de două luni și jumătate și fost parlamentar de peste 8 luni. Am deținut funcții de: Ministru de Externe, Ministru al Apărării și Vicepreședinte.
Probabil ești nou și te întrebi de ce România luptă de multe ori pentru alte țări. Și poate deja ți s-a activat „Șoșoaca interioară” cu clasicul:
„HUAA, trădătorii, de ce nu luptăm doar pentru România?!”
Ei bine, realitatea e puțin mai complicată.
War Era nu e doar despre naționalism ieftin. E un joc de alianțe, influență, prestigiu internațional și război propagandistic. Uneori câștigi luptând pentru țara ta. Alteori trebuie să îți ajuți aliații să câștige pentru scopul comun al alianței.
Fiind un joc sandbox nu prea există un scop anume, dar țările de pe War Era preferă să securizeze cât mai multe teritorii, mai ales pe cele care conțin resurse strategice, pentru a avea un venit pasiv cu care să-și susțină proprii soldați în bătălii.
Articolul ăsta o să îți ofere o privire rapidă asupra istoriei României pe War Era și de ce s-a ajuns aici.
Deși versiunea actuală a jocului a apărut în mai 2025, eu m-am alăturat abia în iunie, deci am ratat prima lună de lore. Ce urmează știu din poveștile veteranilor de atunci.
Zona actuală a României era controlată de Ungaria.
Da, Ungaria era destul de puternică la început. Bine… „puternică” însemna atunci câțiva oameni activi.
După valul mare de jucători români, produs de postările de pe Reddit ale lui Coisan, România s-a eliberat de sub controlul maghiar și și-a început propria expansiune.
La nivel mondial existau două mari blocuri:
LATAM
Global Coalition (GC)
LATAM era alianța dominantă. Aveau cei mai mulți jucători și controlau enorm de mult teritoriu. Cele mai puternice state erau Chile, Argentina, Venezuela și Uruguay.
De cealaltă parte, Global Coalition avea multe țări membre, dar majoritatea aveau între 1 și 5 jucători activi. Totuși existau și state mai puternice precum Suedia, Germania sau Franța, Italia, SUA, etc.
La început România a rămas neutră față de conflictul LATAM vs GC.
Dar nu pentru mult timp.
În cele din urmă, România s-a alăturat Global Coalition pentru a ajuta Europa să scape de dominația sud-americană.
În momentul aderării României la Global Coalition, la granițele noastre se afla Argentina.
Așa au început primele războaie serioase ale României.
Iar începutul? Surprinzător de bun.
Campania împotriva LATAM a fost inițial un succes total. România controla acum aproape toți Balcanii și o parte importantă din Europa Centrală. Frontierele maxime ajunseseră până în Ucraina, Grecia și Austria.
Pentru o perioadă, România reprezenta noua putere a regiunii.
Apoi am dat de Chile.
În Austria, armata română a atins teritoriile controlate de chilieni, iar acolo războiul s-a schimbat complet.
La acel moment, Chile era probabil cea mai puternică națiune din LATAM. Și diferența de putere s-a simțit imediat.
În doar câteva zile România a început să piardă luptă după luptă. Frontul s-a prăbușit rapid, iar trupele LATAM au împins ofensiva până în Slovenia.
Situația devenise critică.
Conducerea României a ales atunci o soluție radicală:
România a ieșit din Global Coalition și a semnat un pact de neagresiune cu LATAM.
Așa a luat naștere Tratatul de la Styria–Carintia.
Practic, România a ales supraviețuirea în locul wipe-ului. Retrospectiv a fost o greșeală.
Dar pacea cu LATAM n-a durat mult.
Deși România ieșise oficial din GC, multe state din LATAM încă ne considerau prea apropiți de foștii aliați europeni.
Așa că, după doar câteva săptămâni, tratatul de neagresiune a fost rupt.
Iar în fruntea invaziei se afla Argentina.
A început unul dintre cele mai grele momente din istoria timpurie a României.
Problema principală a fost timing-ul.
Bătălia decisivă pentru Bulgaria avea R2 dimineața, iar jucătorii români nu au reușit să își concentreze forțele la timp. Bulgaria a căzut, iar frontul s-a deschis direct spre capitală.
Și aici intervine o mecanică veche a jocului care ne-a distrus complet.
La acel moment, o pastilă oferea:
24h buff
urmate de 24h debuff
Asta însemna că aproape jumătate din comunitatea românească era prinsă în debuff exact în momentul invaziei.
Rezultatul?
România a pierdut bătălia pentru capitală.
Pe atunci nu existau Muntenia și Oltenia separate. Exista doar provincia Walachia. După update-ul hărții, Vatou a făcut Oltenia moștenitoarea datelor vechi din Walachia.
Practic, căderea Valahiei din acea perioadă este ceea ce apare astăzi în istoricul Olteniei și a însemnat primul wipe al României pe War Era.
Practic, România dispăruse de pe hartă.
Dar paradoxal, fix atunci comunitatea românească a înțeles una dintre cele mai importante lecții ale jocului:
Nu poți supraviețui fără o politică externă consecventă!
Până atunci România schimbase tabere, alianțe și direcții în funcție de situație. După wipe, jucătorii români au realizat că avem nevoie de parteneri constanți dacă vrem să rezistăm pe termen lung.
Așa că România a început din nou să colaboreze cu Global Coalition.
Nu oficial.
Nu prin tratate.
Dar prin interese comune și războaie comune.
Wipe-ul a durat câteva săptămâni.
Iar apoi lumea întreagă de pe War Era a explodat.
Pentru că în scurt timp avea să înceapă ceea ce mulți veterani numesc:
Între timp, statele din Global Coalition au început să primească baby boom-uri masive de jucători.
Pentru prima dată după mult timp, LATAM nu mai avea avantaj total la damage.
Iar în spatele acestei reveniri se afla un personaj legendar și extrem de controversat:
ANTI.
Un uruguayan care intrase în conflict cu vechile puteri LATAM și care devenise obsedat să le distrugă dominația.
Omul era un strateg excelent.
Dar și incredibil de arogant.
Și mai avea o reputație:
căuta exploituri și orice avantaj posibil ca să câștige.
Cu toate astea, nu poți nega un lucru:
GC a început să câștige după apariția lui.
În august 2025 izbucnește oficial ceea ce comunitatea avea să numească:
PRIMUL RĂZBOI MONDIAL DIN WAR ERA.
Și da, numele nu e exagerat.
LATAM controla atunci:
Europa
Africa
Asia
practic aproape toată lumea
Planul GC nu era să cucerească direct continente.
Planul era să distrugă logistica LATAM.
Totul a început în Asia.
Ținta principală:
liniile de aprovizionare ale Chile.
Au urmat bătălii uriașe în Pacific:
insulele de lângă Australia
Hawai
rutele maritime asiatice
După multe lupte decisive, Chile și-a pierdut supply line-ul din Asia.
Pentru LATAM a fost un dezastru strategic.
Pentru GC?
Prima mare victorie globală.
România a avut și ea o contribuție importantă în război, participând activ pe mai multe fronturi.
Dar adevărata explozie a venit după Asia.
Africa a intrat în revoltă.
Națiunile LATAM de acolo:
Venezuela
Argentina
Uruguay
au început să piardă teritoriu după teritoriu sub presiunea revoltelor și atacurilor GC.
În doar câteva săptămâni, LATAM a fost practic alungat din Africa.
Iar continentul a rămas într-un vid uriaș de putere.
După Africa, războiul s-a întors în Europa.
Au început eliberările statelor europene ocupate de LATAM.
Dar și răzbunările.
Țările considerate colaboratoare cu LATAM, mai ales Spania și Polonia, au devenit ținte directe ale noii ordini europene.
România a învins Polonia și i-a ocupat capitala pentru o perioadă de timp.
Portugalia, în urma unui baby boom imens la vremea aceea s-a răzbunat pe Spania, care își va schimba orientarea diplomatică și va trece de partea puterilor europene.
România și-a extins dominația în Balcani și ocupa țări precum Ungaria, Bulgaria, Grecia, Croația, Bosnia, Slovenia, Moldova etc. De atunci revoltele lor constante dar nereușite împotriva noastră au dus la apariția multor meme-uri.
După acest Prim Război Mondial toți jucătorii erau faliți drept urmare a urmat o lungă perioadă de FARM ERA.
După haosul Primului Război Mondial a urmat o perioadă relativ liniștită de FARM ERA.
O perioadă în care lumea farma, își reconstruia economiile și își pregătea următorul conflict inevitabil.
Pentru România, perioada asta a fost extrem de importantă diplomatic.
Relațiile cu Serbia s-au consolidat masiv, iar cooperarea româno-sârbă avea să devină una dintre cele mai stabile din joc.
(Pentru mai multe detalii există un articol separat.)
Tot atunci România a semnat și Tratatul de Neagresiune cu Polonia.
Un succes diplomatic enorm.
Și partea impresionantă?
Tratatul funcționează și astăzi și a fost respectat de ambele părți chiar și în momente când războiul părea inevitabil.
Dar pacea n-a ținut mult.
Totul s-a schimbat odată cu apariția MEGA-ALIANȚEI PABLO.
O coaliție formată din unele dintre cele mai puternice state ale momentului:
Chile
Brazilia
Argentina
Italia
Franța
Polonia
Practic, lumea începea din nou să se împartă în două blocuri gigantice.
Iar răspunsul a venit aproape instant.
S-a format alianța rivală:
C*LO.
(Da, liniuța reprezenta litera „O”.)
România a intrat imediat în C^LO alături de:
Portugalia
Spania
SUA
Suedia
Austria
și multe alte state
Uruguay a susținut alianța noastră neoficial, iar Venezuela a rămas neutră și a trimis bani ambelor tabere.
Dar una dintre cele mai importante mutări diplomatice a fost alta:
Turcia.
După negocieri intense purtate de diplomația românească, Turcia a acceptat să intre în C*LO.
Iar în momentul acela devenise clar pentru toată lumea:
Un nou război mondial era inevitabil.
Războiul a început oficial când Franța a atacat Spania.
Și de acolo totul a degenerat extrem de rapid.
Primele zile au fost haotice, dar foarte repede C^LO a reușit să stabilizeze toate fronturile.
Iar prima săptămână de război a fost o victorie uriașă pentru C^LO.
Două state importante din PABLO și-au pierdut capitalele:
Italia
Franța
Ambele au căzut temporar.
România a participat activ alături de Serbia în campania împotriva Italiei.
Și aici s-a remarcat una dintre legendele vechii comunități românești:
Vex.
În timpul războiului a trecut de pragul de 2 milioane damage, o performanță enormă pentru perioada aceea.
Dar războiul era departe de a se termina.
A doua săptămână a adus revenirea PABLO.
Mai mulți jucători argentinieni de level mare și-au spart companiile pentru a obține burst damage masiv și a susține ofensiva.
Rezultatele s-au văzut imediat:
capitala Suediei a căzut
Portugalia era în pericol
Spania era aproape să cedeze
În același timp, Italia și-a recuperat teritoriile pierdute și a început să avanseze spre Balcani.
Pentru o perioadă, părea că războiul se întoarce complet în favoarea PABLO.
Totuși, a treia săptămână a fost marcată de unele dintre cele mai strânse bătălii văzute până atunci pe War Era.
Iar de data aceasta avantajul a fost ușor de partea C*LO.
Două momente au schimbat complet situația:
destructurarea imperiului polonez
alungarea Italiei din Balcani
După săptămâni întregi de lupte, aproape toată lumea era epuizată financiar.
Economiile erau distruse.
Companiile cădeau.
Jucătorii nu mai aveau resurse.
Așa că s-a semnat un armistițiu.
Ulterior s-a lucrat la un tratat de pace global cu scopul de a împiedica apariția unor mega-coaliții similare în viitor.
România a fost un membru foarte important în această alianță, fiind pe locul 2 la DMG după Portugalia care avea populație dublă la acel moment.
EPOCA DE DOMINAȚIE ICDP - NOIEMBRIE 2025-IANUARIE 2026
Bineînțeles, au mai existat multe alte conflicte pe War Era.
Dar articolul acesta se concentrează doar pe cele în care România a avut un rol important.
Încă dinaintea formării C*LO, România avea relații foarte bune cu: Venezuela, Spania, Portugalia.
După victoria C*LO și destrămarea alianței, România și-a păstrat aceste parteneriate și a început să construiască altele noi.
Printre cele mai importante:
Ucraina, o țară care abia își câștigase independența de sub dominația Poloniei.
În mod tradițional, România avea relații excelente și cu Australia, care ne-a ajutat de multe ori în conflicte. Ajutorul a fost reciproc.
Dar adevărata mutare strategică a venit pe partea economică.
Pentru a profita la maximum de sistemul bonusurilor de producție, România a început o colaborare economică masivă cu:
Spania
Portugalia
Venezuela
Așa a luat naștere:
ICDP — Confederația Internațională pentru Producție și Dezvoltare.
Sau, cum o știe toată lumea:
CONFEDERAȚIA
După extinderea masivă în Africa, a început ceea ce mulți români consideră epoca de aur a țării.
România și aliații săi controlau teritorii uriașe și zdrobeau aproape orice revoltă apărută în zonele ocupate.
Dar, spre deosebire de alte imperii, Confederația a permis și altor state să păstreze bonusuri bune de producție, mai ales în Asia.
Asta a adus stabilitate și echitate internațională.
Și foarte mulți bani.
Prestigiul României era enorm.
Păream de neoprit.
Doar că exista o problemă uriașă ascunsă sub succes:
Populația.
În timp ce alte state începeau baby boom-uri masive, România stagna în jurul a 100 de jucători activi.
Și totuși…
noi ne credeam invincibili.
Aveam proxy-uri peste tot.
Inclusiv în Lesotho, fix lângă capitala Africii de Sud.
După câteva conflicte diplomatice cu sud-africanii, România a decis să îi pedepsească.
Folosind proxy-ul din Lesotho, am cauzat căderea capitalei Africii de Sud, deși aceștia tocmai trecuseră printr-un baby boom uriaș.
Mesajul era clar:
România se considera superputere globală, și chiar era.
Vechiul nostru aliat, Turcia, devenea din ce în ce mai invidios pe influența și teritoriile controlate de România.
Relațiile româno-turce deja se răciseră încă din timpul războiului PABLO–C*LO.
Ironia era uriașă:
România făcuse eforturi diplomatice enorme pentru a convinge Turcia să intre în C*LO.
Dar contribuția lor în război fusese aproape inexistentă.
Pentru o țară cu peste 100 de jucători, câteva milioane damage erau considerate umilitoare.
Cu toate astea, Turcia profitase enorm de căderea Poloniei și ocupase teritorii vaste pe care le controlează și astăzi.
Iar încet-încet devenea clar:
O ruptură între România și Turcia era inevitabilă.
Iar inevitabilul s-a întâmplat.
În prima jumătate a lunii februarie 2026, chiar în timpul primului meu mandat de președinte — da, fix atunci — Turcia a anulat tratatul de neagresiune cu România.
Motivul oficial?
Turcia susținea că este tratată incorect de România și că ICDP nu ar fi invitat-o oficial în Confederație.
Realitatea era însă mult mai complicată.
După războiul PABLO–C*LO, Turcia se îndepărtase treptat de foștii aliați și începuse tot mai des să ajute inamicii ICDP.
Relațiile erau deja aproape moarte.
Iar la doar două zile după ruperea tratatului…
Turcia a declarat război României.
A început unul dintre cele mai grele conflicte din istoria modernă a țării.
Și chiar dacă am pierdut multe teritorii ulterior, un lucru nu poate fi negat:
România a luptat eroic.
Atacul principal al Turciei a venit prin Razgrad.
Runda 2 a fost câștigată de România cu dificultăți uriașe, într-o bătălie care a atins un damage total nemaivăzut până atunci pe server.
Pentru o clipă, părea că putem rezista.
Dar apoi a venit R3.
Iar pentru România, R3 începea noaptea.
Turcia a profitat perfect de timing și, mai important, de alianțele pregătite din timp.
Pentru că da…
Planul era pregătit de mult.
Turcia nu venise singură.
În spatele ei se aflau:
Grecia
Bulgaria
Ungaria
Croația
Italia
Egipt
și multe dintre statele anti-ICDP
Practic, aproape toți adversarii tradiționali ai României și ai Confederației s-au unit împotriva noastră.
Iar conflictul care urma avea să schimbe complet balanța de putere pe War Era.
Acești inamici tradiționali ai României s-au recoordonat extrem de rapid.
Și sincer?
Nimic din ce am făcut militar nu a mai putut opri dezintegratea Imperiului Român.
Front după front începea să cadă.
Mai întâi Balcanii.
Apoi Africa.
Apoi statele-satelit și proxy-urile noastre.
După România au început să fie loviți și aliații noștri:
- Spania
- Portugalia
- Venezuela
- și restul fostei Confederații împreună cu noii membrii (Germania, Suedia).
Practic, toată ordinea mondială construită de ICDP începea să se prăbușească.
Și totuși…
România nu s-a predat fără luptă.
În primele săptămâni ale conflictului, România a avut alternativ:
- locul 1
- și locul 2
la weekly damage pe întreg serverul dacă adunăm și damageul proxyurilor noastre.
A fost probabil cea mai mare mobilizare din istoria comunității românești.
Dar nu a fost suficient.
În cele din urmă, România a pierdut Imperiul Român.
Un imperiu care, la apogeu, se întindea:
din Ungaria până în Etiopia și Somalia.
Și odată cu căderea lui…
se încheia oficial epoca dominației românești pe War Era.